sâmbătă, 25 aprilie 2015

15 carti ce trebuie citite

Iată, aşadar, 15 cărţi pe care orice om ar trebui le citească cel puţin o dată în viaţă, potrivit Business Insider:
1. „Pentru cine bat clopotele”, de Ernest Hemingway - Publicat în 1940, romanul prezintă povestea lui Robert Jordan, un tânăr american din Brigăzile Internaţionale alăturate unităţii de gherilă republicană, în timpul Războiului Civil Spaniol. Ca expert în folosirea explozibililor, el primeşte misiunea de a arunca în aer un pod în timpul atacului asupra oraşului Segovia.
2. „Kafka pe malul mării”, de Haruki Murakami – Scris de autorul japonez în anul 2002, romanul este o relatare fantezistă a aventurilor unui adolescent care pleacă de acasă în căutarea mamei şi a surorii dispărute cu mult timp în urmă. Volumul prezintă şi lungul şir de coincidenţe care îl leagă pe tânăr de un vagabond pe nume Nakata, ce suferă de pe urma unei traume din timpul războiului.
3. „Un veac de singurătate”, de Gabriel Garcia Marquez - Prima ediţe a romanului a fost publicată pe 5 iunie 1967 la Buenos Aires, Argentina, cu un tiraj iniţial de 8.000 de exemplare. De la prima publicare a cărţii şi până în prezent, s-au vândut peste 30 de milioane de exemplare în întreaga lume. Cartea a fost tradusă în 35 de limbi.
4. „La răsărit de Eden”, John Steinbeck – Cartea, publicată pentru prima dată în 1952, recreeaza povestea biblica a lui Cain şi Abel în decorul Văii Salinas din California. Acţiunea se întinde din timpul Războiului Civil american până la sfârşitul Primului Război Mondial şi urmăreşte conflictele dintre două generaţii de fraţi.
5. „Crimă şi pedeapsă”, de Feodor Dostoievski – Volumul a fost publicat pentru prima dată sub formă de foileton în ziarul „Mesagerul rus”, pe parcursul anului 1866. Cartea urmăreşte drama pe care o trăieşte Raskolnikov, un student care pune la cale uciderea şi jefuirea unei bătrâne cămătare, pentru a-şi putea rezolva astfel problemele financiare, dar şi din dorinţa de a-şi demonstra lui că este îndreptăţit să o facă.
6. „Fraţii Karamazov”, de F. Dostoievski – Este ultimul roman al lui Dostoievski, scris între anii 1878 – 1880. Autorul rus a murit la doar câteva luni distanţă de la publicarea romanului.
7. „Străinul”, de Albert Camus – Romanul a fost publicat în 1942. Protagonistul cărţii este Meursault, un franco-algerian indiferent  care, după ce participă la înmormântarea mamei sale, ucide un bărbat arab pe care el îl cunoscuse la Alger.
8. „Dune”, de Frank Herbert – Romanul SF are o acţiune ce se desfăşoară într-un viitor îndepărtat, în mijlocul unui imperiu interstelar în expansiune. Volumul a câştigat premiul Hugi în 1966 şi premiul Nebula pentru „Cel mai bun roman”.
9. „Ferma animalelor”, de George Orwell – Publicată în Anglia în anul 1945, cartea este cea mai cunoscută satiră politică din secolul al XX-lea. A fost tradusă în peste 70 de ţări şi inclusă în programele şcolare şi universitare din întreaga lume.
10. „1984”, de George Orwell – Romanul politic a fost lansat în anul 1949. Volumul prezintă o parte din viaţa intelectualului Winston Smith sub opresiunea guvernului totalitarist. Acţiunea se petrece în Marea Britanie, după un război nuclear ipotetic, care ar fi avut loc în anii ’50.
11. „Contele de Monte Cristo”, de Alexandre Dumas – Cartea a fost publicată pentru prima dată în anul 1844 şi povesteşte viaţa lui Édmond Dantes, care a fost închis fiind considerat informator al lui Napoleon Bonaparte.
12. „Minunata lume nouă”, de Aldous Huxley – Romanul publicat în 1932 porneşte de la ideea unei societăţi distopice care, pentru a‑şi controla cetăţenii, recurge la orice subterfugiu.
13. „Flori pentru Daniel Keyes”, de Daniel Keyes – Volumul urmăresc cum, supuşi împreună unui experimenti, şoarecele Algernon şi omul Charlie trăiesc, fiecare în felul său, excepţionalul situaţiei de a vedea lumea printr-un alt coeficient de inteligenţă.
14. „Cosmos”, de Carl Sagan - La peste 30 de ani de la apariţie, cartea astrofizicianului Carl Sagan încă influenţează viziunea ştiinţifică asupra Universului. Sagan dezvăluie o lume albastră asemănătoare unei pietre preţioase locuită de o formă de viaţă, care abia începe să-şi descopere propria identitate şi să se aventureze în marele ocean al spaţiului.
15. „Micul prinţ”, de Antoine de Saint-Exupéry – Publicat în anul 1943, romanul este una dintre cele mai apreciate cărţi atât de publicul tânăr, cât şi de cel matur. Cartea aduce în prim plan valorile umane, responsabilitatea şi legătura dintre oameni.
E adevarat, fiecare poate face propriul sau clasament. 

Drumuri de pamant, dar cu rovinieta

În România, există în prezent 15 kilometri de drumuri naţionale de pământ, pe care şoferii sunt obligaţi să circule cu rovinietă. În total, peste 38% din drumurile publice din ţara noastră sunt pietruite sau de pământ, reiese din datele INS publicate vineri.
Concret, aproximativ 30.240 km (35,4% din drumurile publice) sunt drumuri modernizate, 22.088 km (25,9%) sunt drumuri cu îmbrăcăminţi uşoare rutiere, iar 33.034 km (38,7%) sunt drumuri pietruite şi de pământ.
Drumurile naţionale de pământ sunt DN 5 A Mironeşti-Izvoarele în judeţul Giurgiu, DN 2N Bogza -Mărtineşti, în judetul Vrancea şi DN 24C în Botoşani.
Pe lângă drumurile naţionale de pământ, există şi drumuri judeţene de pământ (2.197 de kilometri) şi drumuri comunale din pământ (8.702 kilometri). 

http://www.gandul.info/financiar/in-tara-cu-autostrazi-doar-pe-hartie-exista-trei-drumuri-de-pamant-pe-care-nu-poti-circula-fara-rovinieta-care-este-explicatia-14147897

Panait Istrati si stalinismul

Celebrul scriitor român Panait Istrati a descris faţa hâdă a stalinismului, cu două decenii înainte ca flagelul să-şi întindă tentaculele peste România. O făcea din postura de socialist convins şi apologet al comunismului.
Referindu-se la nomenclatura comunistă, Panait Istrati scria: „această castă ignorantă, vulgară, perversă este alcătuită în majoritate dintr-o generaţie venită pe lume la începutul acestui secol. Ea nu ştie şi nu vrea să ştie de nimic despre ceea ce a făcut grandoarea şi forţa idealismului revoluţionar rus de altădată, astăzi obiect de muzeu, zdreanţă roasă de molii catalogată printre lucrurile moarte.
Având reputaţia unui „scriitor vagabond”, cu mare apetit pentru călătorii, Istrati avea să mai facă o vizită în URSS, în perioada martie – decembrie 1928. De această dată, călătoria s-a făcut în afara cadrului oficial, astfel că scriitorul a avut ocazia să ia contact nemijlocit cu efectele stalinismului aflat în plină ascensiune. În urma acestei experienţe, Panait Istrati avea să scrie „Spovedanie pentru învinşi”. După cum consemna historia.ro, în această carte Istrati a descris exploatarea nemiloasă a muncitorilor de către o birocraţie gata a-şi apăra toate privilegiile, precum şi rolul atotputernic al poliţiei secrete, GPU, menită să înăbuşe orice opoziţie în interiorul partidului şi a societăţii.

http://adevarul.ro/locale/braila/viziunea-ignorata-putea-salva-oroarea-bolsevica-vad-ouale-sparte-unde-i-omletao-autorul-murit-singur-1_553a0c89cfbe376e35819408/index.html

Despre sanatate, interviu cu Mihai Lucan, şeful Institutului de Transplant Renal Cluj

Dacă aţi fi pentru o zi ministrul Sănătăţii, ce aţi face? Cred că mă împuşcă ăştia! Nu, nu mă împuşcă, nu ajung acolo! De ce? Le e frică. Până ajung eu acolo... Nu, nu cred că m-aş angaja la o asemenea treabă. Aş prefera să sap eu adevărul meu în stâncă, cum fac, de fapt, şi alţii să facă ce vor ei. Modestia este, în ultimă instanţă, un apanaj al politicienilor – aş implementa în sistemul privat mai mult, dar nu în ăsta. Nu sistemul ăsta privat cu lanţuri medicale. Astea sunt nişte fake-uri (n.r. – falsuri). Este o medicină propangandistă, nu este o medicină reală. Unde-s cazurile grave pe care le rezolvă? Lor nu le convine să interneze cazuri grave să le rezolve pentru că-i costă prea mult. Trebuie găsită o soluţie. Până acum, unul sau două dintre spitale, de exemplu Spitalul Monza din Capitală, mi se pare că s-au angajat pe un astfel de drum. Elementul care este degradant la ora actuală e că se degradează medicina ca atare. Facultăţile de Medicină au devenit fabrici de cârnaţi. Bagă tocătură de proastă calitate şi aşteaptă ca, la capătul celălalt, prin procese necontrolate de nimenea, să iasă cârnaţi de calitate. Nu se poate! Nu mai sunt facultăţile de altădată! Nu mai sunt nivelele de altădată! Ies doctori care intră cu ideea că ei trebuie să se îmbogăţească imediat. Păi unde sunt orele de gardă? Nu poţi să ai pretenţii să fie mai bine când nu faci nimic ca să fie mai bine.

http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/mihai-lucan-seful--institutului-transplant-renal-cluj-despre-spaga-operatii-arsinel-daca-fi-i-as-nou-transplant-arsinel-1_5539ed52cfbe376e3580a888/index.html